In 2016, Alice Diop, cunoscuta realizatoare de documentare, a luat loc in sala de judecata din orasul Saint Omer (Franta) si a ascultat marturia infricosatoare a unei femei franco-senegaleze acuzata ca si-a omorat fiica in varsta de 15 luni. Aceasta si-a alaptat copilul inainte de a-l aseza pe plaja Berck-sur-Mer, lasandu-l prada mareei in crestere. Plecand de la aceasta poveste reala, regizoarea Alice Diop examineaza temele maternitatii si traumei transgenerationale in primul sau lungmetraj de fictiune, Saint Omer, care va avea premiera in cinema pe 2 iunie 2023, distribuit de Independenta Film.
La tribunalul din Saint-Omer, Laurence Coly (Guslagie Malanda), o tanara de origine africana, este acuzata ca si-a ucis bebelusul de cateva luni, abandonandu-l pe plaja in timpul mareei. La proces asista Rama (Kayije Kagame), o scriitoare care vrea sa dedice o carte cazului, intr-o reinterpretare actuala a mitului Medeei. Dar, pe masura ce procesul avanseaza, cuvintele acuzatei si declaratiile martorilor zdruncina certitudinile lui Rama. Pregatindu-se la randul sau sa dea nastere unui copil, ea incepe sa se indoiasca de adevarul propriei sale experiente cu maternitatea.
Saint Omer a castigat trofeul Silver Lion (Marele Premiu al Juriului) si Premiul pentru Cel mai bun film de debut la Festivalul de Film de la Venetia, dar si Premiul pentru Cel mai bun film de debut la Premiile César, unde a avut patru nominalizari.
Numit dupa orasul din nordul Frantei in care se intampla actiunea, Saint Omer este inspirat de procesul lui Fabienne Kabou, o tanara originara din Senegal, acuzata ca si-a ucis fiica abandonand-o pe plaja. Regizoarea Alice Diop, la randul ei cu radacini senegaleze si insarcinata la acea vreme, a participat la proces, fascinata de povestea lui Kabou. La fel ca protagonista filmului, scriitoarea Rama, Diop a facut acest lucru dorind sa se gandeasca la „intrebari incomode care nu puteau fi formulate cu usurinta. Nu am intentionat niciodata sa fac un film. Abia mai tarziu mi-am dat seama ca trebuie sa il fac.”
Scenariul filmului, pe care Alice Diop l-a scris alaturi de colaboratoarea sa constanta Amrita David, dar si alaturi Marie NDiaye, castigatoare a prestigiosului premiu Goncourt, foloseste cuvinte sau dialoguri care au fost rostite in procesul real si notate de Diop dupa fiecare infatisare: „Am mers acolo atrasa magnetic de o obsesie pe care mult timp nu am putut-o exprima in cuvinte. A existat aceasta dimensiune psihanalitica si mitica care sta la baza modului in care Kabou si-a explicat actiunile. Ea a spus << Am intins-o pe nisip, crezand ca marea ii va duce trupul departe>> Cumva, asta a lasat deoparte oroarea crimei, m-a facut sa aud altceva. M-am trezit inventand o poveste mai frumoasa, poate mai acceptabila decat cea reala, despre o femeie care isi ofera copilul unei mari care ar putea avea grija de el.”
Alice Diop, in varsta de 44 de ani, este cunoscuta pentru documentarele sale care spun povesti emotionante si profund umane. S-a nascut in suburbiile Parisului, avand parinti senegalezi, a studiat istoria coloniala a Africii la Sorbona, apoi a absolvit un master in sociologie vizuala, care a condus-o catre cinema si catre cea mai importanta scoala de film din Franta, La Fémis. Printre cele mai importante documentare ale sale se regasesc Nous, un portret panoramic al suburbiilor Parisului si al locuitorilor sai, care a castigat un premiu la Berlin in 2021 si Towards Tenderness, o ancheta tulburatoare si empatica asupra rolurilor dure adoptate de multi tineri de culoare sau arabi din suburbii.
