Tenet, al 11-lea film al lui Christopher Nolan, a avut ghinionul sa fie lansat in timpul pandemiei, o perioada sumbra in care foarte putine cinematografe din lume sunt deschise. In Romania, dupa 5 luni de absenta, salile de cinema s-au deschis in septembrie, asa ca am avut parte zilele trecute de una dintre activitatile mele preferate!

Dupa trilogia Dark Knight (2005-2012), filmele scrise si regizate de Nolan sunt considerate un adevarat fenomen, pe care majoritatea cinefililor il asteapta cu nerabdare. Asteptarile sunt asadar foarte mari si, din fericire, faimosul regizor nu ne-a dezmagit pana acum. El este si printre putinii regizori care se bucura de bugete imense, in special pentru scenariile sale originale, care ii permit sa-si puna in scena viziunea grandioasa. Operele sale sunt printre cele mai complexe, excelent realizate si memorabile productii cinematografice din istoria recenta.

In Tenet, regasim numeroase scene de actiune care ne amintesc de Dunkirk, cam obositoare din punctul meu de vedere, un thriller cu spioni ca in Inception, dar si oameni cu masti care vorbesc in stilul lui Bane din The Dark Knight Rises. Derutant si ingenios, Tenet este un S.F. plin de actiune, cu un scenariu intortocheat care imbina legi ale fizicii cu manipularea timpului, pe care nu trebuie sa il intelegi pe deplin la prima vizionare. Pur si simplu trebuie sa il simti.

Protagonistul filmului (John David Washington) are cea mai “simpla” (si des intalnita in superproductiile de acest gen) misiune din lume: salvarea omenirii. Ajutat de Neil (Robert Pattinson), ei se vor confrunta cu inamici de temut care, datorita unei abilitati extraordinare pe care va las sa o descoperiti singuri, cunosc fiecare gest si miscare pe care o vor face cei doi. Din fericire, eroului nostru nu ii lipseste increderea in sine; am fost impresionata de usurinta si dibacia tanarului Washington care, desi se afla inca la inceputul carierei, reuseste sa creeze un personaj principal vrednic de tinut minte, mai ales intr-un film eveniment ca acesta.

Doua lucruri nu mi-au placut la Tenet: povestea de dragoste si personajul negativ. Prima a fost folosita doar pentru a comercializa filmul, cu scopul de a atrage o parte a publicului pentru care restul actiunii este prea derutant si obositor. A fost si un element narativ previzibil: eroul care este in stare sa puna in pericol misiunea pentru a salva o femeie pe care o cunoaste de 5 minute. Am citit recenzii in care era criticata lipsa sentimentelor si nedezvoltarea emotionala a personajelor, dar eu am simtit fix opusul. Stilul minutios si extrem de calculat al lui Nolan, care domina filmul din fericire, nu are nevoie de un artificiu dulceag, care nu aduce nicio valoare actiunii, dupa parerea mea.

Personajul negativ, traficantul de arme Andrei Sator, este interpretat de Kenneth Branagh. Da, faimosul actor/ regizor britanic, cunoscut pentru majoritatea rolurilor sale pozitive (si haioase), este in Tenet un barbat extrem de bogat si periculos, care isi chinuie in repetate randuri sotia (Elizabeth Debicki) si care vrea sa distruga lumea. Ei bine, nu am simtit nicio clipa vreo amenintare din partea acestui personaj; nu cred ca Branagh poate juca prost, dar mi s-a parut complet neconvingator in acest film. Elizabeth Debicki, in schimb, este superba si perfect aleasa pentru acest rol. Robert Pattinson este, de asemenea, un mare plus al filmului.

Locatiile din Tenet sunt variate si spectaculoase: Mumbai, Londra, Oslo, Napoli, Kiev, Vietnam, Siberia. Ritmul actiunii este alert, actorii alesi joaca foarte bine, dialogurile sunt interesante si captivante; nu ai timp (si motive) sa te plictisesti, desi filmul dureaza doua ore si jumatate. Prin urmare, Christopher Nolan adauga in palmaresul sau un alt film de exceptie, cum rar intalnesti in prezent. Mai putin impresionant decat genialul Inception si fantasticul Interstellar (preferatul meu), Tenet este un S.F. de actiune de proportii epice, realizat intr-un stil maret si impunator, care trebuie vazut (si simtit) neaparat la cinema.